Ce este raftingul? Mă întreabă majoritatea celor care aud că plec în weekend să fac o activitate care sună interesant. Spre surprinderea mea puțini au o idee cât de cât apropiată de adevăr.

Atunci le explic că raftingul înseamnă coborârea de râuri repezi de munte, cu bărci pneumatice, în echipe de două sau mai multe persoane. Cel puțin așa zic specialiștii români; dar atunci Adi (un prieten bun de-al meu) care coboară singur cu caiacul lui rigid, să înțeleg că nu face rafting? Așa că merg pe site-urile externe și afl u că este o activitate de outdoor în care se folosește o barcă de rafting gonfl abilă pe râuri de obicei cu grad de white water pentru a crea senzații tari pasagerilor. Este un sport care a devenit popular la mijlocul anilor 70 și este considerat un sport extrem care poate fi periculos mai ales că gradul white water începe la 1 și ajunge până la 6. Un râu cu gradul 6 de white water nu este navigabil și este într-adevăr periculos. La noi în țară se poate face rafting pe râurile mai mari: Bistrița, Jiu, Mureș, Someș, Crișuri, Nera, Cerna, Arieș, Buzău etc.

Râul Bistrița și Buzău sunt considerate două dintre cele mai bune râuri repezi de munte pentru practicarea raftingului, întrucât are grade de dificultate care permit efectuarea acestui sport atât pentru agrement turistic pentru începători, cât și pentru profesioniști. Cel mai interesant traseu pe Bistrița se găsește în zona Bucovinei, pe Valea Bistriței. O altă destinație unde poți practica rafting sunt Cheile Nerei. Cheile Nerei sunt cele mai lungi și spectaculoase din țară, astfel că, pe lângă senzațiile tari pe care ți le oferă coborârea unui râu, te poți bucura și de un peisaj deosebit.

Defileul Jiului, între Livezeni și Bumbești Jiu, este cu siguranța unul dintre cele mai rapide și tehnice circuite de rafting din România. Gradul său este dificil de stabilit având în vedere că prezintă fluctuații ale nivelului de circa 3-4 metri între cota maximă la viitură și cota minimă din sezonul secetos

Schimbări bruște de direcție, ruperi de nivel de 1-3 metri, pereți impunători, vârtejuri, valuri de 1-2 metri fac ca acest traseu să fie deosebit de atractiv. Acum că am văzut cam ce e raftingul și pe unde îl putem practica, trebuie să știm câte ceva și despre echipament. Acesta este asigurat de cei care ofera serviciile de rafting, însă dacă dorești să practici frecvent acest sport, este bine să îți procuri o mare parte a echipamentului așa cum am făcut și eu.

În primul rând ai nevoie de o barcă gonflabilă stabilă și rezistentă, cel mai bun material în general pentru bărcile de rafting fiind reprezentat de Hypalon (cei mai buni producători de bărci de rafting fiind firmele din Germania: Spreu Boote și Grabner), acesta având o mare rezistență la uzură și la UV. De asemenea, ai nevoie de vâsle cât mai ușoare și rezistente cu care să poți vâslii în ape învolburate.

Desigur, ai nevoie de echipament de protecție foarte bun. Pornim de la ideea că de obicei trebuie sa înfrunți o viitură plină de stânci unde chiar și cel mai bun înotător se descurcă mai greu când cade în apă, echipamentul de protecție este primordial - te ferește de vătămări, leziuni, zgârieturi și în unele cazuri chiar și de apa rece.

Componentul cel mai important este vesta specială, care are un grad mare de flotabilitate, este destul de groasă pentru a-ți proteja coloana, dar nu te deranjează la vâslit. Casca îți protejează fruntea și ceafa de loviturile crengilor și ale coechipierilor. Iar hainele de neopren împreuna cu șosetele și încălțămintea tot din acest material asigură deseori confortul în apa uneori foarte rece, dat fiind că noi începem să practicăm sportul din aprilie și nu ne oprim până în noiembrie.

Așa am făcut și la începutul acestui an când pe Mureș am participat la primul campionat de rafting amator de la noi din țară, cu o apă de numai 8o C, dar cu peisaje desprinse din povești.

Evenimentul a fost organizat de Outdoor Experience împreună cu Bărci în Bagaje. Râul șerpuiește printre pajiști verzi cu stâne, păduri, defilee, pe lângă biserici așezate pe culmi.

Oamenii foarte prietenoși ne mărturiseau că n-au mai văzut așa ceva din anii '90.Adevărul e că acest concurs a fost pe mai multe categorii, de la caiace până la rafturi mari care au împânzit luciul apei și au umplut atmosfera de chiote și entuziasm, de strigătele echipelor care se coordonau, de bucuria celor care pozau sau stăteau să fie pozați. A fost o experiență inedită mai ales că am mers până acolo pentru un weekend prelungit și pentru că mai apoi am rămas mai aproape de București. Am mers cel puțin o dată sau de două ori pe lună pe Jiu, pe diverse trasee în funcție de dificultatea dorită... ne-am atașat de traseul nostru de la Lainici până jos la popas unde ne adunam cu toții la masă. Sunt 10 kilometri pe care te poți bucura de senzații tari și de peisaje care se schimbă în fiecare lună. Deși în noiembrie eram triști că se termină sezonul, am avut surpriza unui peisaj care ne-a încântat prin multitudinea de culori și senzația naturii care se pregătește de schimbare.

Acum iarna bate la ușă, dar nu ne lăsăm descurajați fiindcă putem face și snow rafting foarte practicat în afara tării noastre care oferă super senzații atunci când folosești barca pe pârtii și în felul acesta nu vom face nici o pauză până în primăvară când Mureșul ne va aștepta din nou cu un campionat de amatori, cu apă rece șerpuitoare printre câmpii verzi cu stâne și biserici.