Combinând câte puțin din skateboarding, snowboarding cu schiul nautic s-a ajuns la unul dintre cele mai complexe și spectaculoase sporturi nautice din ultimele decenii.

Wakeboardingul este un sport de nișă chiar și la nivel internațional așadar nu a reușit să obțină audiențe spectaculoase și să strângă un număr mare de fani, a reușit să creeze o cultură proprie ce a generat o serie de concursuri internaționale și chiar o federație.

Sport cu tradiție

Schiul nautic are o istorie ce începe încă din 1922, când în Lake City, Minnesota, Ralph Samuelson a fost primul om tractat de schiuri din lemn pe suprafața apei. Pentru o perioadă de timp, schiurile, construite din materiale din ce în ce mai performate au fost cele care au dominat suprafețele apelor. Schiul nautic nu se putea practica decât pe lacuri sau oriunde valurile nu afectau mișcarea.

La fel ca în orice alt sport au fost oameni care au introdus schimbări, pentru a crește gradul de intensitate și nivelul e adrenalină. Printre primele modificări s-a numărat și renunțarea la unul dintre schiuri, cu scopul de a reduce suprafața de frecare și de a putea atinge viteze mai mari, pentru a depăși bariera tradițională de 25 km/h. Începând cu această perioadă, practicanții sportului au mers în două direcții majore: renunțarea completă la schiuri sau la orice alt suport pentru picioare și la îmbunătățirea tălpii unice până la nivelul de placă de performanță.

Din această primă direcție s-a născut un sport care intră fără discuție la categoria "extrem": schiul desculț "barefoot skiing", în care practicanții, pentru a se menține la suprafața apei, ajungeau la viteze de până la 80- 100 de km/h.

A doua direcție de dezvoltare a dus la apariția wakeboardingului. "Wake" este numele purtat de cele două valuri produse de motorul bărcii care tractează placa. O perioadă s-a practicat wakeboardingul "la cablu", în care tractarea era făcută de un cablu ancorat pe o instalație similară celor care duc schiorii pe vârful muntelui. Cu timpul, sportivii au descoperit două detalii care aduceau un plus de spectacol față de tractarea "la cablu": posibilitatea de a glisa pe distanțe mai mari, opțiunea de a alege corzi de diferite lungimi dar și impulsul dat de "wake" în momentul în care este atins, ce poate genera suficientă energie pentru executarea de manevre acrobatice.

Adrenalină fără riscuri?

Wakeboardingul este un sport extrem, ce îi conferă practicantului senzații tari. Acestea nu pot fi trăite fără riscuri. Pentru a elimina mare parte din acestea trebuie să urmați câteva reguli simple.

În primul rând este necesar să purtați de fiecare dată când ieșiți pe apă o vestă de salvare. Pentru că este vorba de un sport extrem care necesită o foarte bună condiție fizică și o stare de concentrare continuă și consumul de alcool trebuie evitat. Concentrarea trebuie să fie la cel mai înalt nivel, mai ales atunci când faceți wakeboarding aproape de mal, când apare riscul, deși nu foarte mare, de a vă lovi de ponton sau de mal. Pentru a avea un plus de siguranță în aceste situații există și niște căști speciale pentru wakeboarding. O altă condiție pentru a evita incidentele neplăcute este să vă consultați cu un instructor de wakeboarding înainte de a vă apuca de acest sport. Instructorul este cel care vă poate indica și echipamentul potrivit pentru wakeboarding, respectiv placa, ghetele, vesta de salvare, costumul de neopren ori chiar barca.

Scump și exclusivist?!

Pentru practicarea acestui sport este necesară și o barcă, așa că este un sport ceva mai scump de practicat decât kite-surfingul de exemplu. O barcă de la Corrrect Craft sau Master Craft de exemplu poate costa aproximativ 60.000 de euro iar un echipament complet de la Liquid Force sau Hyperlite poate depăși 1500 de euro, existând câțiva furnizori și la noi în țară. Cu toate că acest sport nu are foarte mulți practicanți în România el a reușit să convingă o serie de pasionați ai senzațiilor extreme, organizarea concursurilor de pe lacul Snagov doi ani la rând, prezentate și în paginile revistei noastre fiind dovada pentru acest fapt.